Uneori, fericirea te privește cu doi ochi blânzi și dă din piciorușe. Îți vorbește prin semne, dând din mânuțe. Privirea ei curioasă încă încearcă să descopere ce se petrece în jurul ei. Gurița ei mică parcă ar vrea să guste din orice, fie ea și o jucărie. Fericirea e acel trup mic, care adoarme în brațele tale după ce obosește. E cea care te trezește noaptea, ca nu cumva să uiți că e și ea pui de om și există.
Cea mai mare fericire e aceea care are două buze mici și te face să plângi de bucurie atunci când îți spune pentru prima oară "mama". E cea care merge de-a bușilea prin casă, apoi se așază în fund și privește cum gospodărești, îm timp ce își ia o clipă de răgaz, pregătită parcă pentru noi prostioare. Fericirea e aceea care se repede spre ușă cu mânuțele ridicate și cere să fie luată în brațe, atunci când eroul ei ajunge acasă de la muncă.
Fericirea e cea care vă privește tăcută, dar cu zâmbetul pe buze, atunci când mami și tati își mai "fură" câte o sărutare. E cea care cuprinde cu mânuțele ei mici tot ce găsește pe masă, murdărindu-se apoi din cap până-n picioare. Fericirea e acel suflet mic care dă semne de gelozie atunci când mami pune prea des mâna pe tati, crezând că vrea să i-l fure... Fericirea e tot ce are Pământul mai frumos! Să fii părintele fericirii e cea mai frumoasă binecuvântare!
Dacă am sta să ne pierdem timpul plimbându-ne printre părerile oamenilor despre noi, cu greu am întâlni câte o rază de soare. Nu am face nimic altceva decât să ne aruncăm în mijlocul furtunii, căci într-un fel sau altul, gura lumii e o furtună care se abate asupra noastră din toate direcțiile.
Fericirea nu e doar despre a avea ceea ce îți dorești. Cu toate că nu este nimic greșit în a-ți dori mai mult de la tine și de la viață, adevărata fericire nu se rezumă doar la asta. Fericirea se află mereu în jurul nostru și, de cele mai multe ori, ne bate la ușă, doar că noi suntem cei care nu apăsăm pe clanță pentru a-i deschide......
"Umanitatea a dispărut demult. A părăsit oamenii lăsând în locul ei răutatea. Fără umanitate și spiritualitate, oamenii l-au uitat pe Dumnezeu, l-au abandonat. Nu mai era nevoie de EL. Ești produsul gândirii tale, ești ceea ce dai voie să fii.