Distanța nu poate să despartă doi oameni care nu se vor despărțiți

03/12/2022

Nu de puţine ori am auzit că ochii nevăzuţi se uită. Nu de puţine ori am auzit că distanţa separă oameni pentru totdeauna. Ei bine, eu cred că lucrurile astea unesc, nicidecum că dezbină. Distanţa nu poate să despartă oameni ce nu se vor separaţi. Până la urmă, despărţirea este rezultatul unor alegeri asupra cărora oamenii deţin controlul în totalitate. Mie îmi place să cred că distanţa şlefuieşte orice legătură atinsă de rugină, redându-i strălucirea.

Îmi place să cred că dorul transformă inimile în pietre preţioase şi cu cât dorul este mai mare, cu atât mai dulce va fi revederea. Continui să cred că ploile aduc sufletele împreună, de fiecare dată când acestea se revarsă haotic sub privirile noastre. Atunci când norii plâng, o parte din noi zâmbeşte, fiindcă mintea îşi deschide porţile în faţa celor pe care îi iubim, primindu-i cu căldură în gândurile noastre. Indiferent câte ape şi munţi ne despart, atunci când fulgerele crestează cerul, iar tunetele îl surzesc, inimile îşi iau pelerinele şi ne părăsesc piepturile pentru a-şi da întâlnire la jumătatea drumului.

Până la urmă, din iubire se nasc cele mai frumoase lucruri şi ar trebui să fim cel puţin recunoscători. Iubirea poate fi un profesor bun în vieţile noastre, trebuie doar să avem încrederea necesară pentru a ne pune destinele în palmele ei. Din iubire s-au născut fapte care au închis guri, pentru ca tăcerea să devină un zgomot format din bătăile a două inimi. Cu ajutorul iubirii, oamenii au învăţat să îşi deschidă aripile pentru a se lăsa purtaţi de curenţi care, în trecut, le încâlceau paşii, atunci când aceştia înaintau sprea neant. Fără dragoste, viaţa ar fi fost doar o bucată de pământ din care nu ar fi răsărit nici măcar o floare.

Învăţând să iubim, redescoperim viaţa, deoarece iubirea este unul dintre sinonimele vieţii. Şi cum viaţa este precum o floare, ai grijă cât şi când o uzi, fiindcă îşi va pierde petală cu petală, până în momentul în care se va ofili. Udă-ţi viaţa cu lacrimi de fericire şi ajut-o să se dezvolte frumos. Oferă-i priviri calde, care să îi mângâie petalele şi luptă pentru fiecare zâmbet al ei, ţinând-o cât mai departe de grindină. Foloseşte-ţi palmele pentru a forma un baraj în jurul ei, fiindcă este la fel de firavă precum o femeie, atunci când este strânsă la piept de către un bărbat.

Instinctul ne va îndemna să căutăm un ac şi o aţă pentru a o coase, dar asta cere timp şi nu toţi şi-l permit. Uneori, alegem să rămânem expuşi de bunăvoie, tocmai pentru a-i lăsa pe restul să culeagă din roadele noastre, atât cât cred ei că le este necesar. O facem pentru că astfel de gesturi nu ne sunt străine. Cândva, în viaţa asta, şi noi am cules fărâme pe care le-am considerat benefice pentru prosperitatea noastră. Omul va descoperi şi va strânge, întreaga lui viaţă! În ce măsură o va face, depinde numai şi numai de el. Opţiuni sunt şi sunt chiar foarte multe pentru o viaţă atât de scurtă, cum este cea a omului...

Fericirea se măsoară în cât de mult ne bucurăm de ceea ce avem

04/04/2023

Fericirea nu e doar despre a avea ceea ce îți dorești. Cu toate că nu este nimic greșit în a-ți dori mai mult de la tine și de la viață, adevărata fericire nu se rezumă doar la asta. Fericirea se află mereu în jurul nostru și, de cele mai multe ori, ne bate la ușă, doar că noi suntem cei care nu apăsăm pe clanță pentru a-i deschide......

În absența lui Dumnezeu, răul a pus stăpânire pe om

19/03/2023

"Umanitatea a dispărut demult. A părăsit oamenii lăsând în locul ei răutatea. Fără umanitate și spiritualitate, oamenii l-au uitat pe Dumnezeu, l-au abandonat. Nu mai era nevoie de EL. Ești produsul gândirii tale, ești ceea ce dai voie să fii.

Share