Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția românilor și a unor populații învecinate. Împreună cu mărțișorul se oferă adesea și flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Obiceiul de mărțișor a fost propus într-un demers colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Moldova și România și inclus în Lista reprezentativă a elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO[1]în 2012 , ca "evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie". Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui marț, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal "micul martie".[2]
Originile mărțișorului nu sunt cunoscute exact, dar prezența sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deși legendele populare îi dau alte origini. In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărțișorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetației. Această dualitate este remarcată în culorile mărțișorului, albul însemnând pace, iar roșu — război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.[6] De asemenea exista echivalentul trac al festivalurilor - Marsyas Silen.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât. Documentar, mărțișorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova și Bucovina mărțișorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roșie, și era purtat de copii în jurul gâtului.[7] Fetele adolescente purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lui Martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe caș.[8] Aceste "ritualuri" asigurau un an productiv.
În zilele noastre
Mărțișorul este făcut din șiruri de mătase, aproape exclusiv roșii și albe. Înainte de secolul al XIX-lea erau folosite diverse alte culori: alb-negru în Mehedinți și în comunitățile de aromâni, roșu - doar în Vâlcea, Romanați, Argeș, Neamț și Vaslui, negru și roșu - în Brăila, alb și albastru - în Vrancea sau chiar mai multe culori - în zonele din sudul Transilvaniei și Moldova. De asemenea, materialul folosit ar fi putut fi lână, in, bumbac sau mătase.[9]
Sursa: Wikipedia
