Am învăţat de la animale lucruri mai multe şi mai profunde decât de la oameni, iar când oamenii ne dezamăgesc, animalele ne dau motive să zâmbim din nou, dăruindu-ne dragoste şi afecţiune necondiţionată. Sunt cei mai buni ascultători, niciodată nu ne vor critica (poate doar să ne certe puţin când nu le băgăm în seamă) și întotdeauna ne vor influenţa în mod pozitiv viaţa, starea de spirit, pofta de viață.
Am crescut de mică cu animale. De mică am învăţat să le iubesc, să le respect, să le preţuiesc. Iar compasiunea mea pentru animale s-a transformat în recunoştiinţă. Animalele ne fac să simțim o profundă recunoștiință, pentru că ele ne oferă mai mult decât le oferim noi; pentru că ne arată ce înseamnă să iubeşti necondiţionat; pentru că ne ajută să ne descoperim pe noi înșine.
Animalele simt când suntem triști şi vin lângă noi încercând parcă să ne transmită că sunt alături de noi. Poate vi se pare greu de crezut, dar chiar aşa e. Uneori se întristează şi ele, dar apoi încep să facă tot felul de giumbuşlucuri, să ne lingă pe faţă, arătându-ne toată dragostea şi înţelegerea din lume. Imediat ne binedispun şi ne revine zâmbetul. Sunt cei mai buni prieteni şi cei mai buni doctori, psihologi. Pe cuvânt!
Unui animal nu-i trebuie niciun lucru ca să fie fericit. În cazul lor, să zicem: jucării, hăinuţe etc. Se mulţumesc cu atenţia şi grija pe care le-o acordăm, cu dragostea nostră. Fericirea stă în lucrurile mărunte. Şi mai de preţ decât orice bun material sunt sentimentele, relaţiile cu ceilalţi, felul în care-i tratăm pe aceştia. Animalele sunt nişte fiinţe pline de compasiune şi de iubire. Ele ne dau adevărate lecţii de viaţă şi ne învaţă să fim mai buni. Așadar, iubiţi animalele şi respectaţi-le, căci aveţi ce învăţa de la ele! Respectându-le pe ele, vă respectaţi pe voi înşivă!
